48 de ani de la unicul trofeu din istoria Jiului, Cupa României » Drama lui Mulțescu: „Am alergat ca un câine să câștig bani pentru tratamentul soției, care suferea de scleroză în plăci la nici 20 de ani!”
Share!Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache – Publicat joi, 23 iunie 2022, 11:25 / Actualizat joi, 23 iunie 2022 13:24
Pe 23 iunie 1974, Jiul Petroșani cucerea Cupa României, după 4-2 în finala cu Poli Timișoara. Câștigătoarea inedită din Petroșani a fost marea surpriză a sezonului fotbalistic intern, mai ales că în campionat, care tocmai se încheiase, trupa din Vale abia evitase matineul. Terminase pe 15, la egalitate de puncte cu retrogradata Rapid, dar cu golaveraj un pic mai bun.
Și în Cupă avusese șansă. Pe traseu, evitase granzii, astfel că a ajuns în ultimul act după victorii cu Partizanul Bacău (L3, 2-1), Petrolul Ploiești (4-2), ASA Târgu Mureș (1-0) și Chimia Râmnicu Vâlcea (L2, 1-0).
Nici adversara de pe Bega nu traversa un moment extraordinar, însă era clar favorită. Totuși, pe gazon, „minerii” au fost mai inspirați și s-au impus fără mari emoții. La aproape o jumătate de secol de la ziua ce a adus singurul trofeu în vitrina Jiului, MVP-ul partidei disputate pe fostul „Republicii”, Gigi Mulțescu, are totul proaspăt în memorie.
Gigi Mulțescu: „Am luat 3 trofee într-un an. Am dat goluri în toate finalele. O fi puțin?!
– Domnule Mulțescu, vă mai spune ceva anul 1974?
– Cum să nu?! A fost cel mai bun an al meu!
– Mai bun decât în 1984, să zicem, când ați ajuns cu Dinamo în semifinalele Cupei Campionilor?
– Da. În Ștefan cel Mare a fost uriașă performanța întregii echipe, nu doar a mea. Când spun că ’74 a fost anul meu mă refer la faptul că atunci am luat Cupa României cu Jiul, cu naționala studențească am câștigat Campionatul Mondial Universitar din Franța, unde am purtat și banderola de căpitan, iar cu reprezentativa de tineret am devenit campion balcanic.